”Ga-myeon” (Rainbow Eyes), ”policier-ul” lui Yang Yung-ho este global un film în care cinematografic orice european se va regăsi foarte ușor din două motive simple: exploatează o moștenire minut-cadru specifică filmelor lui Resnais și un decupaj care le va aminti multora de clasicul francez, iar în același timp exploatează ”misterul crimei” din dorința de a revela ”misterul comedianților” cu cea mai înaltă știință a teatrului în teatru. La nivelul imaginii filmul lui Yung-ho se bucură de două abordări distincte. Una clasică, filo-Hollywood, care va însoți toate secvențele clădite oarecum pe locurile comune ale fimului polițist american (de acțiune), cu filtre din belșug și culori aprinse (varianta cyber-action) și o alta, neo-realistă având la bază un truc. Este aceeași cameră care cu un deceniu și ceva în urmă făcea celebră mișcarea cinematografică daneză Dogma, numai că de această dată reușita se datorează tehnicilor moderne și digitale de ”distort” și nu ”parkinson-ului operatorului”. Pe fondul jocui actoricesc lipsit de pretenții (nu din lipsă de calități ci din dorința clară a regizorului de a evita melodrama), imaginea devine purtătoarea stărilor personajelor, spun asta făcând totală abstracție de ”artificiul sângelui”, care în cinematografia asiatică a încetat de mult să mai aibă greutatea ce i se conferă în filmul american.
Scenariul, scris tot de Yung-ho dă de mai multe ori senzația că ”se ignoră”. Că duce povara mult prea mare a automotivării, și, prin urmare, ori de câte ori poate, deraiază. Și acum probabil că ar trebui să vă dezvălui firul narativ ceea ce nu voi face. Pentru că tocmai aici stă deliciul. Să îl admiri pe Yung-ho cum dă cu stângul în dreptul și în loc să cadă în nas pune bazele break-dance-ului. Cum experimentează dezvăluirea surpriză la puterea a doua fără să pice în burlesc. Cum ne face o demonstrație specific asiatică că un film reușit poate fi construit și pe un scenariu mincinos, de fațadă.
În final, un sfat pentru cei care își iau inima în dinți și văd ”Rainbow Eyes”! Nu vă luați ochii de pe ecran imediat ce, după falsul final veți vedea apărând numele regizorului. It ain't over till the fat lady sings! Mai urmează ceva... Și pun pariu că nu vă va părea rău. Până la urmă cred că nu vă va dezamăgi prea tare concluzia voit puerilă a filmului, conform căreia: ”dragostea schimbă totul”.
P.S.
Sper să nu urmeze un remake american. Are toate șansele să ia un Oscar pentru rol principal masculin - detectivul Jo Kyeong-yoon (Kang-woo Kim) și mai mult ca sigur unul pentru rol secundar feminin (?!) - Cha Soo-jin (Su-kyeong Lee). Asta bineînțeles, dacă se va evita crearea haosului la nivel de scenariu, ceea ce Yung-ho a reușit. A reușit să nu îmi dea dureri de cap urmărind un film mistery-murder în care curiozitatea mi-a fost acaparată nu de identitatea încă nedevoalată a făptașului ci de mobilul și motivația sentimental-psihologică a acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu